Iubiţii mei guguştiuci electrizaţi, voi vă bateţi joc de oameni ? În trei zile au fost două căderi de tensiune şi norocul vostru că nu mi s-a ars vreun aparat, că vi-l puneam în braţe şi vă dădea şi timp limită să mi-l aduceţi gata reparat. Înţeleg că trăim în România, dar aproape săptămânal se întâmplă lucrurile astea şi nu prea cred că o să se sfârşească curând.

Chiar îmi daţi impresia că furnizaţi curent de la dinamul unei roţi pentru hamsteri. Nu cred că populimea vrea să-şi aducă aminte de vremurile în care brotherul Ceaşcă prezenta “În gura presei” la opt seara, iar apoi dădea stingerea. Hai vă rog eu să nu se mai întâmple, chiar nu-mi doresc să vă pun să-mi reparaţi aparatele electrocasnice.

Update: îs puţin nervos că acum o oră a fost o cădere de tensiune.

Dumnezeu să-l odihnească !

O persoană ce va trăi veşnic în inimile românilor şi în cinematografia românească.

Statul Român a făcut un sondaj în străinătate pe principiul “Bă, dacă vii în România, de ce vii ? ce ai vrea să vezi ?”. Sondajul a costat 75 de milioane de euro, o sumă foarte mică pentru a face un sondaj pe 11.000 de oameni din nouă ţări. Ziceţi şi voi, nu e mică suma ?

Ok. Buba e că majoritatea ar veni pentru sălbăticie. Să vadă sălbăticia aia naturală din Munţii Carpaţi şi Deltă, nu sălbăticia aia urbană de ghengstări din Craiova, Bucureşti sau Constanţa. Vor să vadă munţii ăia beliţi de copaci, pescarii cum fac braconaj în deltă şi urşii cum sunt hrăniţi de populime.

Doar pe vreo 10% i-ar atrage centrele cultural artistice, obiectivele socio-demografice sau cele tehnico-economice (pe astea mai puţin că nu prea avem). Mai pe scurt îi cam doare-n cur de istoria noastră şi de ce am creat.

Când a auzit Elena Udrea că litoralul românesc nu mai valorează nimic în ochii străinilor, l-a şi scos de pe lista priorităţilor. Ce drec’, hai să băgăm banii în buzunare, că pentru a vedea Delta Dunării şi Munţii Carpaţi nu trebuie investit nimic. Beleşti ochii p’acolo şi gata, ai văzut inima turismului românesc.

Suntem duşi pe căi nasoale…

Cu toţii avem impresia că bătrâneii sunt cele mai delicate fiinţe, că au inimă bună şi suflet mare, dar se pare că nu. Multe mămici îşi lasă copii pe mâna bunicilor şi nu-şi dau seama că pierd foarte mult. În primul rând pierzi mult că nu-ţi vezi copilul crescând şi în al doilea rând că te depărtezi de el. Bunicii o să-l răsfeţe, iar părinţii când merg o dată la două săptămâni fac la fel, îl răsfaţă. Copilul ăla o să devină un nimeni, că a fost obişnuit de mic cu statul şi cu primitul păpicii la pătuţ. Eu n-am avut “norocul” să cresc la bunici, pun pariu că la cât de grijulii şi calmi sunt deveneam nebun, că toate ţi le-ar face, că eşti urmaşul lor. Eu am stat mai mult cu mama, că-i educatoare şi mă lua cu ea, dar când nu mergeam cu ea stăteam cu o bonă blondă. Mi-a prins bine că n-am stat la bunici, am învăţat de mic să mă descurc şi cum să scap din încurcături, că după prima zi de şcoală nimeni nu m-a dus şi nimeni nu m-a luat de şcoală.

Ok, am lămurit şi treaba cu lăsatul copiilor în grija bunicilor, acum să trecem la pensii şi manifestaţiile pensionarilor.

De o săptămână au început protestele. Toţi bătrâneii se plâng că-s cardiaci, diabetici şi tebecişti şi că nu pot rezista la cozile de la farmacii, dar ei ies în stradă şi fac scandal. Dintr-o dată fiinţele alea blânde şi extremo-enervant de calme se transformă în nişte bestii care se bat cu jandarmii şi care rup garduri. Pe lângă astea îi mai auzi cum înjură şi ce sloganuri inteligente au.

Uitaţi şi o poză de astăzi (nu ştiu a cui aparţine, am primit-o pe twitter):

Este că bătrânii sunt cele mai blânde şi bune fiinţe ?