Eu nu sunt un fan al mersului pe jos, dar sunt anumite zile în care chiar am chef să bat oraşul la picior. O asemenea zi a fost şi azi, când afară ningea şi ploua eu mă plimbam ca un nebun prin oraş. Dacă umblam ca un nebun înseamnă că jumătate din populaţie e nebună, că era plin oraşul ca un furnicar. Deşi mirificul peisaj urban al Băii Mari te făcea să-ţi tai venele, lumea a ieşit din casă şi era foarte agitată (s-au dat alimente gratis ? unde ? că şi la moi e criză).
Am mers ca un soldat viteaz pe câmpul de luptă prin acea ninsoare puturoasă şi am fost stropit de un IDIOT la semafor. Bă ce bou ! Cât am umblat prin oraş, adică aproape 2km făcuţi într-o oră, am observat o chestie naşpa. Absolut tătă lumea umblă cu umbrele în j’de mii de culori. Umbreluţe cu culorile curcubeului, cu pozele lui Mohamed când stătea pă budă, cu răpirea din Serai şi nu în ultimul rând cu Hana Montana.
Mă oameni buni, când vedeam tăte pizdulicile feşăn cu umbrele colorate îmi venea să le rup mâinile din cur şi să le fac poze. Eu ştiu că cea mai elegantă umbrelă şi cea care se asortează la orice ţinută, e cea neagră. Când le vedeai pe toate îmbrăcate cu geci roşii, blugi şi pantofi albaştri şi în mână cu o umbrelă cu un chinez la pescuit, rămâneai fără aer.
Am impresia că suntem un popor fără pic de stil, ne îmbrăcăm şi asortăm ca papagalii şi ne mirăm ca proştii de ce râd alţii de noi…
LE: Oraşul e macabru când plouă/ninge şi e puţină ceaţă, dar când mai vezi şi o sută de umbreluţe colorate e oribil. Umbreluţele alea sunt ca nişte căcăreze de oaie împrăştiate printr-o budă roz cu miros de tei şi cu chiuvetă de aur.
Îi din Baia Mare şi-i profesor de ştiinţe sociale la Grupul Scolar CD Nenitescu. Pe lângă că îi cam dilit din câte observ şi lasă aproape 150 de elevi corigenţi, se mai şi filmează şi se pune pe Youtube. Că deh, să-l vadă şi alţii cât de frumuşel e…
Am făcut o selecţie a celor mai râvnite echipe de fotbal din Maramureş pentru un loc în Champions League. Vă rog să votaţi echipa preferată şi s-o votaţi cu cap ! Read more…
Îs patru tipuri de pietoni, dar aceştia se deosebesc cel mai bine la o trecere nesemaforizată.
- Pietonul grăbit: e acel pieton ce trece în viteză şi nici nu apuci să-l vezi. Calcă sigur şi apăsat ca un bou fără să-şi întoarcă capul ăla lipit de coloană şi să se asigure. Dacă îl loveşte cineva este vina şoferului.
- Pietonul adormit: e cel mai prost pieton. Are viteza unei furnici ce trage o căruţă la deal, iar dacă-l claxonezi îţi face scandal şi sunt şanse să te şi bată. Dacă dai peste un asemenea trecător îţi zic să te calmezi şi să iei un algozone.
- Pietonul speriat: e cel mai simpatic pieton ever!. Stă la 1m de bordură şi se uită peste maşinile parcate să vadă dacă nu vine cineva cu viteză, că Doamne feri’ să-l lovească. Nu traversează niciodată singur, aşteaptă să mai treacă măcar un om cu el. Categoria asta e reprezentată de bătrânei.
- Pietonul neatent: îi un pieton mai aparte datorită gândirii lui de fricoso-prostănaco-idiot. Execută cea mai proastă traversare, trece până la jumătatea zebrei şi fuge înapoi când vede o maşină venind spre el.
Din câte ştiu eu cerşetorii nu prea au ce căuta prin restaurante/cofetarii/baruri. Nu fac nimic altceva decât să creeze o imagine proastă localului şi să alunge clienţii. Astăzi s-a întâmplat un incident destul de jenant pentru cei de la Bizo, dar care măcar a amuzat clienţii. Să vă zic ce şi cum s-a întâmplat:
Micul scandal s-a produs din cauza unei cerşetoare ce a venit la vândut de ziare (de alea de săptămâna trecută) împreună cu copilul. Dacă nu-i cumpărai un ziar ţi-l băga pe gât, iar copilul aşa de mult insista să-i dai nişte bănuţi până renunţai şi-i dădeai. În timp ce mă-sa vindea ziare, copilul a început să se scarpine în nas plimbându-se printre mese. După ce angajaţii au invitat-o frumos afară, cerşetoarea a început să facă scandal şi să folosească un limbaj de mahala gen “Du-te-n morgă, tuuu !“. Recunosc, am râs, şi la fel au făcut şi alţi clienţi, în special domnişoara aia foarte simpatică care era în faţa mea.
PS: Orice s-ar întâmpla, eu tot la Bizo mănânc cele mai bune sandwich-uri !
PS2: Pe cerşetoarea aia am mai văzut-o şi-n alte localuri şi tot aşa se manifesta.
PS3: După ce a ieşit, cerşetoarea a început s-o scarpine în cap pe fetiţă fix în dreptul locaţiei.
Pe 18 martie, Alain Prost, fost pilot de Formula 1, va lansa Dacia Duster în România. Oare ăştia de la Dacia chiar nu puteau chema pe altcinva să vină s-o lanseze ?
Dorel e un personaj prezent în mai toate reclamele de băutură Românească. Din câte mi-am dat seama, aceşti Dorei nu sunt doar personaje fictive de care se face mişto şi chiar există şi-n realitate. În realitate îi putem vedea pe tractoare şi camioane şi prin construcţii. În construcţii sunt ăia ce le place să fie plătiţi pe statul degeaba şi pe răzămatul în lopată, iar după program să meargă prin cârciumi şi dup-aia acasă la trimis pruncii la somnic şi la babardit nevasta.
Doreii de pe camioane sunt ăia trecuţi de 50 de ani, şoferi experimentaţi, care după program se fac mangă şi merg acasă şi dorm ca porcii. Că la vârsta asta nu prea mai au ce … şi cu ce … ca ăia din construcţii.
Vi-l prezint pe prietenul meu Dorel din Kurdistan:
Pe messenger sunt sute de mii de puleţi ce vor să socializeze online şi toţi încep cu un salut urmat de tipica întrebare “Ce faci ?”. Dacă eu le zic “bine” şi nu le întreb înapoi “tu ce faci ?”, discuţia aia nu mai are continuare. Parcă se sperie şi nu mai spun nimic, se ascund sub plăpumioară şi de acolo pândesc să vadă dacă i-am întrebat şi eu. Pe toţi ăştia dacă-i pui faţă-n faţă cu cineva, pun pariu că habar nu au cum se poartă o discuţie şi ce întrebări să-i pună acelei persoane. Sunt sigur că aţi observat fenomenul sau dacă nu, încercaţi cu cineva şi o să vedeţi ce bine poate comunica.
