zmenta's blog

Ce le place femeilor

Nişte negrotei libidinoşi ce se fâstâcesc ca râmele-n cârlig. Ridicol !

Este că v-aţi excitat la maximum stomacul încât să vomitaţi ?

E weekend, se curăţă Pământul !

Vine weekendul, lumea e relaxată, dar iarăşi îs cutremure în lume. Dacă săptămâna trecută, vineri, a fost un cutremur în Japonia, acum e rândul celor din Sumatra să se dea în linghişpir. Mâine oare cine urmează ? că sâmbătă s-a zgâlţâit pământul în Chile. Io pun pariu cu tăţi fizicienii că vor mai urma cutremure în următoarele 1-2 luni. Acum s-au apucat tăte ciocolăţile tecktonice să danseze şi nu le prea văd să se oprească curând. O să mai urmeze cutremure până-şi găsesc ele loc să stea mai nemişcate.

Dacă o s-o ţinem numa din cutremure vă asigur că arhitecţii se apucă de proiectat case şi blocuri pe pernă magnetică şi apoi să vedeţi voi bloace şi căsuri.

Emil Boc – omul multifuncţional

Emil Boc poate fi numit şi Chuck Norris de România pentru simplul fapt că depăşeşte orice român la numărul de talente. Îi super talentat omu’ ăsta şi sigur poate să scoată ţara din criză, deşi nu prea cred, dar cine ştie ?

Emil Boc e un bun:
- cosaş, vacile sigur i-ar mânca din palme !
- tâmplar, cu mâinile lui finuţe poate face nişte sculpturi… mamă mamă
- lingvist engleză, datorită lui vocabularul englez s-a îmbogăţit cu un nou cuvânt “aviara gripa”
- dirijor, poate dirija o fanfară fără mâini
- interpret de muzică populară, poate cânta cu apă în gură
- cascador, cade ca bolovanu şi nu se loveşte
- prim-ministru, şi GATA !

Pe 7 martie BLOG MEET în #baiamare !

Împreună cu Bogdan continui seria de blog meet-uri în Baia Mare. Ştim că e organizat spontan, dar sper să veniţi că altfel ne supărăm.

Ne întâlnim pe 7 martie (adică duminică), la ora 16:00 în Music Pub Baia Mare, peste drum de Casa de Cultură, mai precis lângă Obama Cafe. Ne vedem acolo ! (mai avem rezervat şi în Taboo, dar nu cred că vă convine).

PS: Încercaţi să anunţaţi şi voi lumea pe blog şi twitter ! Mersi.
PS2: O să vorbim şi despre o excursie în Bucureşti pe 26 martie la RoBlogFest.
Aşadar, dragi bloggeri şi twitterişti ne vedem duminică !

Povestea scafandrului din Marea Neagră

Mă deplasam încet spre hotel pe malul plin de conducte al Mării Negre, plin de nisip şi cu gândul la un duş rece. Ameţit de la înţepătorul miros de beşini provenit de la alge şi de la razele Soarelui, mă uitam ca un retard în zare, în largul mării. După 5 minute de mers, am ajuns pe o plajă destul de pustie, iar în apă era la fel. Cum mă uitam spre mare, văd la 20m de mal ceva ce semăna cu un rahat de elefant în derivă (da, am văzut un rahat de elefant, dar în poze). Nu bag în seamă ciudatul corp de pe mare şi-mi întorc privirea spre două gagici ce făceau topless. După nici 30 de secunde mi-am întors înapoi capul spre mare şi atunci am văzut minunăţia ce semăna cu rahatul de elefant de mai aproape. Era ciudat, avea mâini şi picioare, iar de cap îi atârna un tub galben ce semăna cu o banană, mai pe scurt era un scafandru, dar eu în momentul acela nu realizasem şi credeam că-i ceva monstru. Pe loc temperatura corpului mi-a coborât sub 30 de grade, chiar dacă afară erau +35, iar stomacul se ascundea pe după inimă. Acele clipe trăite atunci m-au marcat timp de o noapte, că atunci după spaima aia am visat numa scafandri şi monştri hâzi !

Cine dracu o mai văzut scafandri ieşind din apa mării în mijlocul zilei şi pe deasupra şi într-o zonă de plajă. Dacă eram eu în apă şi direct din talentul meu de înotător îi futeam un picior în mufă şi mă lua la bătaie, ce vină aş fi avut eu că l-am lovit ?

Un scafandru în devenire:

Şi oare om rezista unui cutremur puternic ?

După tăte cutremurele ce o avut loc în ultima perioadă, bineînţeles că România o început să-şi facă griji. Cum avem nişte clădiri de invidiat şi o conducere brici, toată populimea se întreabă dacă la prima zgâlţâire mai puternică de pământ s-or dărâma toate blocurile şi om peri. Toţi primarii îşi dau cu presupusul, dar niciunul nu face nimic, toţi stau şi meditează crezând că recondiţionarea blocurilor se face singură. Îs şanse ca multe blocuri să nu reziste, dar încercaţi să nu vă mai dărâmaţi pereţii ca să vă faceţi un apartament de 3 camere, într-unul de 1-2. Dacă într-un bloc din anii ‘70-80, cu patru etaje şi 144 de apartamente, 20-30 de locatari îşi dărâmă câte un perete, vă daţi seama ce susţinere mai poate avea blocul şi ce risc de prăbuşire există ?

Prin cartierul meu îs 1-2 blocuri cu bulină roşie din câte-mi amintesc, dar nu mă panichez că de-o fi să morim om muri cu toţii şi măcar s-or construi blocuri noi. Aşa că relax !

Deci să revenim la întrebarea de bază: Oare om rezista unui cutremur puternic ? Io zic că nu !

Când l-am trimis eu pe Pişto pe Soare

Ăştia de la NASA nu au auzit ce mi-a fotografiat roboţelul meu, Pişto, pe Soare, dar le zic amu’. În urmă cu mult timp, când mi-am trimis robotul cu baterii durasel pe Soare, am rămas efectiv şocat când am văzut ce mi-o fotografiat. Înainte să-l trimit în misiune, l-am trimis la sală să facă puţin spate, să poată căra cu el aparatura ultrasofisticată. I-am lipit pe spate un aparat foto de 60 megapixeli cu un card microSD de 10TB pe care-l alimentam cu curent de la priza din sufragerie, iar când cădea reţeaua electrică deschideam urgent două geamuri să se facă curent, că Doamne feri’ să rămână aparatu fără puteri prin străinătate. Timp de 1 an, cât o hoinărit el pe Soare şi prin galaxie, o fotografiat tăt ce-o prins. Vă dau doar câteva exemple: Pe Soare mi-o fotografiat nişte canguri cu cap de elefant, licurici flagelaţi şi nişte undiţe din fibră de carbon ce pescuiau singure, scoici cu picioare de găină (pe Pluto), o maşină ce mergea cu apă (pe Uranus), un prostănac ce dormea învelit cu o păturică violet (pe Terra), nişte cratere care m-au indus în eroare crezând că-s pe Lună, dar erau tăt pă (Terra) şi nişte papagali cu cap de vacă şi picioare de om (pe Mercur).

Deci mă ăştia de la NASA, gorila fotografiată de voi pe Marte îi fix primu ghiocel din an faţă de fotografiile mele făcute cu roboţelul Pişto. Hai nu vă mai lăudaţi cu poze făcute-n fotoşop şi luaţi exemplul meu.

Să ştiţi că n-am vrut să mă laud !

Cum se parchează un Merţan

merţan parcat cu stil şi valoare !Aşa se parchează un Merţan în Baia Mare, dar poate în alte oraşe altfel. Poliţiştii ăia de la rutieră care stau degeaba prin intersecţii, unde sunt ? ce fac ? laba. A nu, am uitat, escortează morţi şi nuntaşi, pardon, mi scuzzi, mi scuzzi. Ca să parchezi aşa nu trebuie să ai tupeu, ci o cunoştinţă la poliţie şi probabil, mulţi bani.

Poză făcut de Andy

Cine face rost de o vulpe turbată ?!

Toxic mi-a zis în articolul cu maidanezii din Baia Mare că ar exista o soluţie pentru a scăpa de câinii comunitari. Ideea îi foarte simplă, ne trebuie o vulpe turbată şi am scăpat. Cică legea spune că atunci când se găseşte o vulpe moartă şi se dovedeşte că e turbată, toate animălurile de pe o rază de 500mp trebuie eutanasiate. Este că-i o idee genială ?!

Problema îi că de unde facem rost de o vulpe turbată ?, dar nu ne trebuie doar una, ci vreo 20. Dacă faceţi rost de o vulpe turbata vi se împlineşte unul dintre multele voastre visuri de cetăţean român, scăpaţi de ogarii sălbatici ce mişună pe străzile minunatului nostru oraş.

PS: E doar o idee, cine vrea s-o pună în practică s-o pună, dar intra la caz penal.

Maidanezii, o problemă în Baia Mare

În cartierul Dragoş Vodă, adică pe unde am eu reşedinţa prezidenţială, mişună câinii comunitari mai rău ca furnicile. Nici nu poţi ieşi seara după ora 19:00 pe stradă, sunt zeci de câini. Ieri, nişte maidanezi au atacat o fetiţă de doi ani în miezul zilei, la marginea cartierului. Fetiţa acum internată în spital şi starea ei de sănătate e destul de gravă.

Oare chiar trebuie să se întâmple asemenea incidente ca cineva să poată lua măsuri ?

PS: Pentru cei de la conducere, să nu omorîţi câinii ăia doi de la Meda (Hoffer), ala negru şi ăla alb cu un ochi bolnav, că mi-s tare simpatici şi lumea îi adoră :) ! Sper să nu cer prea mult.