Când l-am trimis eu pe Pişto pe Soare
Ăştia de la NASA nu au auzit ce mi-a fotografiat roboţelul meu, Pişto, pe Soare, dar le zic amu’. În urmă cu mult timp, când mi-am trimis robotul cu baterii durasel pe Soare, am rămas efectiv şocat când am văzut ce mi-o fotografiat. Înainte să-l trimit în misiune, l-am trimis la sală să facă puţin spate, să poată căra cu el aparatura ultrasofisticată. I-am lipit pe spate un aparat foto de 60 megapixeli cu un card microSD de 10TB pe care-l alimentam cu curent de la priza din sufragerie, iar când cădea reţeaua electrică deschideam urgent două geamuri să se facă curent, că Doamne feri’ să rămână aparatu fără puteri prin străinătate. Timp de 1 an, cât o hoinărit el pe Soare şi prin galaxie, o fotografiat tăt ce-o prins. Vă dau doar câteva exemple: Pe Soare mi-o fotografiat nişte canguri cu cap de elefant, licurici flagelaţi şi nişte undiţe din fibră de carbon ce pescuiau singure, scoici cu picioare de găină (pe Pluto), o maşină ce mergea cu apă (pe Uranus), un prostănac ce dormea învelit cu o păturică violet (pe Terra), nişte cratere care m-au indus în eroare crezând că-s pe Lună, dar erau tăt pă (Terra) şi nişte papagali cu cap de vacă şi picioare de om (pe Mercur).
Deci mă ăştia de la NASA, gorila fotografiată de voi pe Marte îi fix primu ghiocel din an faţă de fotografiile mele făcute cu roboţelul Pişto. Hai nu vă mai lăudaţi cu poze făcute-n fotoşop şi luaţi exemplul meu.
Să ştiţi că n-am vrut să mă laud !
