Cum să nu flegmezi

Era seară pe strada mea. Ţiganii dansau dansul ploii în jurul focului aprins lângă tomberoane. Cerul era violet, temperatura era plăcută, iar afară nu era nimeni înafară de eu şi ţiganii. Întunericul serii a adus cu ea şi orbirea a două becuri de pe stâlpi, nu-i nimic grav, dar aşa e când nu luminezi violet.

Sunetul liniştii depline îmi şuiera pe la urechi până când un bou de după colţ ce fugea ca Speedy Gonzales îşi trăsese, scuzaţi, mucii. Fix în curbă, cu o viteză de 10Km pe oră, a flegmat, dar nu într-o parte, ci în faţă. Bineînţeles că jucăuşa sa flegmă i s-a aşezat falnică pe pieptul lui lucrat la sala lui Cioby în subsolul blocului, era şi normal. Bine, mai există şi idioţi care flegmează în sus şi aşteaptă să le plouă în gură… cunosc vreo două cazuri.