Ţin minte că atunci când eram mic, mic şi prost, avea mama ascuns într-un dulap nişte pungi pline cu lapte praf. Băi, era o minunăţie să mănânci aşa ceva. Preferam câteva linguriţe de lapte praf în loc de ciocolată. Erau vreo 3 pachete şi pe toate le-am mâncat, iar când a vrut să facă mama ciocolată de casă… unde e elementul esenţial ?

Şi-a dat seama că eu îl mâncasem, dar nu mi-a zis nimic. A mai cumpărat o pungă şi a pus-o în acelaşi loc. Eu iarăşi m-am pus să bag pe sub nas până când m-am înecat. De atunci m-am liniştit şi nu mai mănânc lapte praf de ăla pentru dulciuri, ci de ăla de cafea. Nu cred că există zi în care să nu-mi administrez măcar o linguriţă sau un pliculeţ. Când merg la magazin, vânzătoarea deja ştie, de mărunţiş îmi dă lapte praf cofeta.

Mai are cineva obiceiul ăsta de a mânca lapte praf ? mie mi se pare prea bun !

Articole asemănătoare

• Cea mai lungă pauză
• Adio Marea Neagră
• De ziua copilului
• Miros de mare…
• Din 24 de ore, 18 sunt “beat”